• Real-Arena
  • Contact
  • Cash Money
  • Prezintă-te
  • Counter-Strike
  • Metin2
  • Minecraft
  • SA:MP
  • [SHOP] Steam, Gift, Cards, Items
  • Giveaway STEAM
  • AcasaAcasa  IndexIndex  Regulament  Cont Premium  CautareCautare  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  CalendarCalendar  FAQFAQ  

    Distribuiţi | .
     

     [Istorie] Ordine cavaleresti

    Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
    AutorMesaj
    H4cK3R*uL
    Administrator
    avatar
    # Lord of Hell!#
    Mesaje : 12493
    MesajSubiect: [Istorie] Ordine cavaleresti   
    Mar 12 Feb 2013, 16:14

    ele mai importante Ordine Cavaleresti sunt: Ordinul Sarmanilor Cavaleri
    ai lui Hristos si ai Templului lui Solomon cunoscut drept Ordinul
    Templier, Ordinul Cavalerilor Ospitalieri, Ordinul Dragonului, din care a
    facut parte si Vlad Tepes, Ordinul Teutonic etc.


    Ordinul Cavalerilor Ospitalieri



    Sunt ordinul religios cel mai vechi, fondat in prima cruciada 1095-1098.
    La origine, Ordinul Ospitalierilor n-a fost un ordin militar, ci un ordin de
    calugari care se dedicau asistentei calatorilor si pelerinilor, si
    ingrijirii bolnavilor. La Ierusalim exista o institutie de caritate, han
    pentru gazduirea pelerinilor si in acelasi timp si spital, fondata de
    negustorii amalfitani inca din 1070. Ordinul, fondat de nobilul Gerard,
    se ingrijea de pelerinii bolnavi si ii transporta la aceasta institutie,
    langa Biserica Sfantul Ioan Botezatorul din Ierusalim. In 1113 papa
    Paschal al II-lea a recunoscut oficial ordinul, ai carui membri trebuiau
    sa fie nobili.
    Membrii ordinului purtau o mantie neagra cu o cruce
    malteza in opt puncte. Organizarea ordinului era asemanatoare cu cea a
    Templierilor. Ospitalierii aveau un mare maestru, care prezida peste
    organizatia centralizata a cavalerilor, capelanilor si servitorilor. Ei
    urmau regulile monastice stabilite de Sfantul Augustin (episcopul roman
    Augustin din Hippo). Aceste reguli guvernau ritualurile zilnice ale
    rugaciunii, studiului si muncii. Regulile Sfantului Augustin au fost
    adoptate frecvent de calugari in sec. al XII-lea.



    Sub cel de-al
    doilea mare maestru, Raymond de Puy, ordinul a inceput sa capete si
    atributii militare, astfel incat in 1200 functiile caritabile ale
    Ospitalierilor au trecut pe plan secund.
    Cucerirea Ierusalimului a
    dus la transformarea calugarilor Ospitalieri in cea mai puternica forta
    militara din Palestina, datorita si bogatiilor imense pe care le
    detineau din donatii.
    Succesele in razboaiele pentru apararea Tarii
    Sfante au dus la imbogatirea ordinului cu mari proprietati in Europa si
    Palestina. Incepand din 1137, Ordinul Ospitalierilor a luat parte foarte
    activ la luptele contra musulmanilor, construind si stapanind cetati
    foarte puternice: Krak des Chevaliers, Belvoir si Margat.
    La apogeul
    puterii, in sec. al XIII-lea, Ospitalierii numarau 500 de cavaleri
    pentru apararea Regatului Latin al Ierusalimului de turci.
    Dupa
    caderea Acrei, Ordinul Ospitalierilor s-a refugiat in Cipru. In 1310 au
    cucerit de la turci insula Rodos, pe care au guvernat-o pana in 1552,
    intitulandu-se Cavalerii Sfantului Ioan din Rodos. Cat au stat in Rodos
    averea lor a tot crescut. Pe langa donatiile nobililor, ei s-au
    imbogatit foarte mult
    in 1323, cand au intrat in posesia unor proprietati ale Templierilor.
    Cavalerii din Rodos erau singura prezenta crestina in tot estul
    mediteranean in 1453, data caderii Constantinopolului. Ei au aparat
    Rodosul impotriva musulmanilor pana in 1522, cand au fost infranti
    definitiv, dupa un asediu indelungat.
    In 1530, imparatul Sfantului
    Imperiu Roman de Natiune Germana, Carol al V-lea le-a dat cavalerilor
    insula Malta, ca baza militara. Ordinul s-a numit de atunci Ordinul
    Cavalerilor de la Malta.
    Formidabila garnizoana a cavalerilor a
    prevenit expansiunea musulmana si a ramas necucerita pana in 1798, cand a
    fost cucerita de Napoleon. Pana atunci, cavalerii pierdusera
    majoritatea posesiunilor europene. Ca ordin catolic ei si-au pierdut
    toate proprietatile din Anglia si majoritatea posesiunilor din Germania,
    acestea fiind luate de protestanti in timpul Reformei Protestante
    (1517-1548). Posesiunile lor din Franta au fost pierdute in timpul
    Revolutiei Franceze. Dupa caderea Maltei, ordinul s-a mutat intr-o
    manastire la Triest, Italia si mai tarziu la Roma, in 1834.
    In 1961
    papa Ioan al XXIII-lea a recunoscut ordinul ca o comunitate religioasa a
    Bisericii Catolice. Astazi ordinul continua sa conduca spitale si sa se
    ingrijeasca de refugiati si invalizii de razboi.
    Principala
    mostenire a Ospitalierilor a fost una militara. Ei au avut forta
    necesara pentru a apara estul Mediteranei si Europa de musulmani.

    Ordinul Templier



    Sărmanii soldaţi ai lui Cristos şi ai Templului lui Solomon cunoscuţi mai ales sub numele de templieri sau Ordinul Templului, au fost unul dintre cele mai cunoscute ordine militare creştine.
    Ordinul
    a existat timp de aproximativ două secole în Evul Mediu. A fost creat
    în urma primei cruciade din 1096, pentru a asigura călătoria în
    siguranţă a numeroşilor pelerini europeni către Ierusalim.
    Recunoscut
    oficial de biserică în 1129, Ordinul a crescut repede ca număr de
    membri şi putere. Cavalerii templieri puteau fi recunoscuţi după hainele
    albe cu o cruce roşie, distinctivă, şi erau printre cei mai bine
    echipaţi, antrenaţi şi disciplinaţi războinici din perioada cruciadelor.
    Membrii Ordinului care nu erau războinici au creat o puternică
    infrastructură economică în întreaga creştinătate, introducând pentru
    prima oară proceduri financiare care au reprezentat începutul sistemului
    bancar, şi au construit numeroase fortificaţii în Europa şi Ţara
    Sfântă.



    Succesul templierilor era strâns legat de succesul
    cruciadelor. Când Ţara Sfântă a fost pierdută, iar templierii au suferit
    înfrângeri zdrobitoare, sprijinul pentru existenţa ordinului s-a stins.
    Zvonurile despre ceremoniile iniţiatice secrete ale lor au creat
    neîncredere, iar regele Filip al IV-lea al Franţei, puternic îndatorat
    ordinului, a început să facă presiuni asupra papei Clement al V-lea.
    Vineri, 13 octombrie 1307, Filip a dat ordin ca Templierii sa fie
    arestati pe motiv de erezie; aceasta era singura cale ce permitea
    regelui Frantei sa le confiste uriasa avere. Pentru a li se putea obtine
    marturisiri incriminatorii, Templierii au fost torturati. Aceste
    marturisiri includeau: scuiparea si calcarea in picioare a crucii,
    homosexualitate si sodomie, venerarea unui idol cu numele de Baphomet.
    "Indignarea
    publica a luat amploare din cauza acuzatiilor de venerare a diavolului
    sub forma unui idol numit Baphomet." Baphomet era "simbolul templier al
    ritualurilor gnostice. Figura androgina cu barba de tap si copite
    despicate are legatura cu zeul cu coarne al antichitatii, Mendes." (
    Peter Tompkins, The Magic of Obelisks.)
    O alta teorie sugereaza ca numele de Baphomet este compus din cuvintele "baphe" (baptism) si "metis" (intelepciune).
    Ambele teorii implica faptul ca Templierii ar fi venerat, in secret cel
    putin, o invatatura secreta. Mai multi comentatori considera ca din
    acest punct Templierii a fi devenit gnostici (o doctrina filosofica
    caracterizata prin includerea filosofiei elenistice in teologia
    crestina). Dupa succesul pe care l-a avut Filip in inlaturarea puterii
    si bogatiei Templierilor, acesta i-a indemnat pe toti ceilalti lideri
    crestini sa faca acelasi lucru. Sapte ani mai tarziu, in anul 1314,
    ultimul mare maestru al Cavalerilor Templieri - Jaques de Molay - a fost
    ars pe rug. Se spune ca acesta i-a blestemat inainte de a arde pe rug,
    pe regele Frantei, Filip si pe papa Clement V sa moara in acelasi an.
    Chiar
    daca aceasta poveste nu este decat o legenda, dovezile istorice indica
    faptul ca Papa Clement V a murit la o luna dupa De Molay, iar Filip IV
    la sapte luni dupa aceea.

    Ordinul Teutonic



    Ordinul
    a fost fondat in Acra, in Palestina in 1190. In acel an musulmanii au
    condus un asediu impotriva orasului, iar Ordinului Cavalerilor Teutoni I
    s-a dat in grija un spital pentru ranitii si bolnavii cruciati.
    In
    1198, Ordinul Teutonic a capatat un caracter net militar, insumand
    cavaleri germani (exclusiv de origine nobila), capelani si
    calugari-servitori (oblati). Teutonii foloseau acelasi reguli monastice
    ca si Templierii. Ei au fost recunoscuti oficial de papa Inocentiu al
    III-lea in 1199. Membrii ordinului purtau o tunica alba cu o cruce
    neagra.
    Bogatia Teutonilor a crescut intr-un ritm lent, deoarece erau
    in competitie cu celelalte doua ordine. In 1210 Hermann von Salsa a
    preluat conducerea cavalerilor si sub administratia sa viguroasa ordinul
    s-a extins rapid.
    Importanta cavalerilor Teutoni in Orient nu era
    comparabila cu cea a Templierilor sau Ospitalierilor, in schimb
    activitatea lor razboinica nu s-a limitat la zonele statelor cruciatilor
    din Rasarit, ei mutandu-si sediul operatiunilor in estul Europei. La
    inceput regele Ungariei i-a invitat sa participe la o cruciada impotriva
    slavilor din zona baltica si ei au dat curs invitatiei. In 1226
    Cavalerii Teutoni au cerut si primit Prusia, ca feuda, de la imparatul
    Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germania, Frederic al II-lea, cu
    conditia sa converteasca la crestinism locuitorii. In 1234 papa Grigore
    al IX-lea le-a acordat controlul asupra oricarui teritoriu cucerit de la
    slavi. Cavalerii Teutoni au construit castele impunatoare pentru a
    apara noile teritorii. De aici conduceau ofensiva impotriva slavilor. In
    urmatorii 50 de ani Cavalerii Teutoni au preluat controlul complet
    asupra Prusiei. Ei au conlucrat cu Ordinul nou creat al Livonienilor,
    care au devenit parte integranta a Teutonilor in 1237. Majoritatea
    locuitorilor au fost fortati sa se converteasca la crestinism, iar cei
    care se opuneau erau fie expulzati, fie omorati. Cavalerii Teutoni au
    incurajat colonizarea germana a zonei si astfel Prusia a devenit
    predominant germana.
    In 1300 Teutonii au devenit cea mai formidabila
    putere in zona central estica a Europei. Ei controlau un teritoriu care
    cuprindea Livonia (cea mai mare parte din Letonia si Estonia), Prusia si
    parti din Germania. Cavalerii isi mentineau influenta in regiune prin
    campanii militare care puteau ajunge pana
    la opt, intr-un singur an. In plus, dupa ce ordinul a fost eliberat de
    juramantul de saracie de catre papa in 1263, a devenit o organizatie
    puternica de comert. Ei comercializau, in special, grau si protejau si
    ajutau statele din Hansa Germana.



    La sfarsitul sec. al XIV-lea rolul
    cavalerilor s-a schimbat rapid. Dupa 1386, Teutonii n-au mai putut
    afirma ca razboaiele lor erau pentru convertire la crestinism. In acel
    an, conducatorul Lituaniei s-a casatorit cu regina Poloniei. Alianta
    dintre Lituania si Polonia a intarit pozitia slavilor in regiune si a
    inceput un razboi intre Teutoni si polonezi. In 1409 regele Poloniei a
    invitat toti inamicii Teutonilor sa participe in razboi. Pe 15 iulie
    1410 armatele Poloniei impreuna cu recruti cehi, unguri, tatari,
    lituanieni, cazaci au infrant Ordinul cavalerilor teutoni la Tannenberg,
    in Prusia.
    Cavalerii Teutoni au supravietuit in Prusia si in
    regiunea baltica in timpul evului mediu tarziu, dar posesiunile lor
    teritoriale au scazut. Pentru a-si mentine controlul in teritorii au
    trebuit sa se bazeze pe mercenari, ceea ce a condus la cresterea
    darilor, spre nemultumirea populatiei.
    Puterea lor fiind in declin,
    Polonia a capturat vestul Prusiei in 1466. In 1525 marele maestru al
    ordinului Albrecht de Hohenzollern a adoptat luteranismul si a dizolvat
    ordinul din teritoriile prusace ramase, stabilind un ducat secularizat.
    In
    sec. al XVI-lea cavalerii au pierdut teritoriile din estul Europei in
    favoarea Rusiei, Poloniei si Suediei. In 1591 au pierdut ultimele
    teritorii din Livonia. Ordinul s-a mutat in sudul Germaniei si in
    Austria, in 1683 luptand impotriva turcilor la Viena.
    In 1697 numarul
    membrilor ordinului a scazut dramatic si n-a mai avut forta militara,
    ordinul devenind pur religios. In 1809 ordinul a fost dizolvat de
    Napoleon, dar o revitalizare a ordinului s-a produs in Austria in 1834.
    In
    sec. al XIX-lea ordinul a fost o institutie caritabila, dar in 1929 a
    recapatat functia religioasa. Ordinul a continuat sa functioneze ca un
    ordin religios al Bisericii Romano-Catolice, cu exceptia perioadei celui
    de-al II-lea Razboi Mondial, cartierul lui general fiind la Viena.
    Mostenirea
    lor cea mai importanta a constat in convertirea la romano-catolicism a
    Poloniei si altor state est europene, ca si in constructiile lasate de
    ei.

    Ordinul Dragonului (Societas Draconistrarum)



    Ordinul Dragonului (în latină: Societas Draconistrarum) a fost
    un ordin militar asemănător Ordinului Templierilor, ce s-a instituit în
    zona centrală a Europei. A fost creat de împăratul Sigismund de
    Luxemburg în anul 1408, în principal pentru a proteja creştinătatea de
    ameninţarea otomană.
    La 12 Decembrie 1408 este instituit în numele
    lui Isus Cristos, Ordinul religios cavaleresc al Dragonului care numără
    în Primul cerc un număr fix de 24 de cavaleri. Sigismund de Luxemburg va
    fi Maestru magnificus, fiind la rândul lui înconjurat de un număr de
    cinci cavaleri consilieri care vor purta gradul de mareşali. Al Doilea
    cerc, cel al scutierilor cavalerilor din Primul cerc, nu are un număr
    fix de cavaleri.
    Ordinul urmăreşte întărirea pământească a Bisericii
    lui Cristos sub aripa protectoare a religiei creştine care poartă
    cruciadă împotriva duşmanilor externi şi interni. Pe plan temporal,
    obiectivul principal al Ordinului este lupta împotriva turcilor şi a
    ereziei husite precum şi (nemărturisit) întărirea autorităţii regale
    împotriva veleităţilor de autonomie a magnaţilor maghiari şi a vasalilor
    Coroanei cât şi limitarea puterii politice a călugărilor.
    Primul
    Maestru al Ordinului este Baronul Mihail Garai. În scurt timp printre
    cavaleri sunt nobili saxoni, unguri, polonezi, italieni, cehi, sârbi şi
    valahi (Vlad Ţepeş). În rândurile sale s-au numărat atât laici, cât şi
    elite are ierarhiei bisericeştiÎn 1408, numărul cavalerilor era 61 iar
    în 1437, numărul cavalerilor ajunsese la 97. Ierarhia membrilor
    Ordinului Dragonului era stabilită în funcţie de capacitatea cavalerilor
    de a echipa un oştean care să lupte în spiritul Ordinului. 400 de
    oşteni echipaţi de un nobil formau un Banderium care deja cu 100 de
    soldaţi putea fi condus în luptă cu un steag şi un blazon personal. La
    nivel de Banderium, nobilii primeau un ajutor financiar regal
    suplimentar în bani sau în uncii de sare. Un Banderium era plătit de
    Coroană cu 300 de fiorini ceea ce nu era foarte mult dat fiind că armura
    completă a unui cavaler costa 50 de fiorini iar casca 20. Batalionul de
    cavaleri de profesie militară era cel care alimenta Trezoreria regală
    cu reveniturile a 12000 de sate de şerbi. Forţa financiară şi militară
    Ordinului Dragonului aparţinea exclusiv nobililor, regele Sigismund,
    Alteţă Serenissimă, fiind capabil să echipeze singur 4000 de arcaşi.
    În
    anii 1415-1417, Nicolae Csáki, cavaler al Ordinului din Transilvania,
    echipa 900 de pedeştraşi. Pippo Spano 1200. Ordinul Dragonului a reuşit
    să echipeze între 15.000-20.000 de oşteni, dintre care 10.000 erau
    arcaşi. În ciuda caracterului cosmopolit al membrilor Ordinului,
    magnaţii maghiari au încercat constant să limiteze influenţa cavalerilor
    nemaghiari. Prin medierea Ordinului, Sigismund va combate energic
    opozanţii politicii sale personale. Problema de ordin militar al
    Ordinului era tensiunea între proporţia pedestraşilor mercenari,
    alcătuită îndeosebi din oşteni saxoni, cehi, sârbi sau polonezi şi
    nucleul arcaşilor maghiari


    Specific ordinelor militare, gasim
    juramantul solemn de aparare a religiei crestine, a vaduvelor si
    orfanilor; ceremonialul se numea in franceza adoubement. Au existat
    peste 300 de astfel de ordine din care cele mai importante sunt OSMTH si
    Ordinul de Malta.


    Ai o comunitate, dar te-ai saturat de probleme? Vino pe Real-Arena.
    Sus In jos
    http://www.real-arena.com
     

    [Istorie] Ordine cavaleresti

    Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
    Pagina 1 din 1

    Real-Arena România :: Categorie generală :: Viaţa reală :: Cunoaştere :: Pentru şcoală-